Amintiri de la Bari

 

     La inceput de an, am dat o fuga pana la Bari. Am postat pe insta, pe fb, alea alea. Dar pe blog, niente. Chestie de care mi-am dat seama cand Diana m-a intrebat despre Bari, iar eu, din reflex, am vrut sa-i dau linkul blogului si n-am avut de unde sa-l iau. Recuperez acum si recontruiesc din amintiri.

     

     Italia cu totul e la o aruncatura de bat, iar Bari e cea mai apropiata destinatie posibila din Italia. Cam o ora si 20 de minute pana aterizezi pe malul Adriaticii. Am citit ca a fost o vreme (anii ‘80 si inceputul anilor ‘90) cand Bari Vechia, practic miezul centrului orasului, nu era tocmai turistic. Intre timp insa s-a facut curatenie la propriu si la figurat, totul a fost renovat si arata instagramabil, asa ca am ales sa ne cazam in buricul orasului. Probabil ca in alte parti ale orasului am fi gasit mai mult spatiu, dar am castigat liniste si poze faine cum am cazut din pat.

      Pe partea culinara am ramas cu o foccacia cum nu s-a mai gustat. La Santa Rita era coada in fiecare dimineata si cand nenea deschidea, cu intarziere de 10-15 minute, clientela raspundea prompt si cu zambetul larg. Si asta pentru ca mirosul invadase deja narile si papilele gustative incepusera sa lucreze in avans. Fructe de mare si peste desigur, orecchiettele sunt ok, varianta cinstita e sa le iei cu niste chestii verzi, inteleg ca vecine cu broccoliul, spagetti all’assassina n-am incercat. E bine sa pastrezi ceva si pentru data viitoare. Gelato de la Gentile in fiecare zi, eu cred ca in Italia au inlocuit marul cu inghetata in expresia aceea despre cum sa ramai sanatos.

       O zi am luat trenul pana-n Polignano a Mare, spre sud. Rost de suveniruri inspirate pentru Mara, de dolce far niente si de fotografii care nu necesita prelucrare. 

     O alta zi am luat trenul spre nord si ne-am oprit la Trani, acum niste sute ani un port de luat in seama, acum loc de tinut iahtul la mal. Parc pe malul marii cu loc de joaca, far si descoperirea unei bauturi pe care am gasit-o si in magazine cu specialitati italienesti din Bucuresti: cedrata. 

     Pentru tot ce e de vazut in interiorul peninsulei, si sunt multe si faine, e nevoie de masina. Si asta a ramas pentru data viitoare. Pana atunci, speciala de goodbye:

Venetia special

 

     Am vazut acum cateva luni docu scurtul asta. Il las aici pentru ca stiu ca o sa ma intorc la el. Iar si iar. 

Coasta amalfitana

 

     In plin sezon probabil ca mi s-ar fi parut sufocant - si de la gradele din termometru, si de la inghesuiala hoardelor de turisti. La final de octombrie, insa, a fost… divin. Ce-i drept, intr-un noroc porcesc, am prins patru zile consecutive cu soare toata ziua, 24 de grade pe uscat si 21 in mare. Mara pe 1 noiembrie a facut baie in Marea Tireniana. Dar sa o luam cu inceputul…

     Am aterizat pe aeroportul din Salerno. Si la dus, si la intors am vazut afisate doar doua zboruri pe zi. E un aeroport minion, abia i-au dat drumul, nici conexiuni nu prea are, asa ca am marcat 50 de euro pe taxi. Chiar si in extra sezon coasta amalfitana e mai scumpa decat Italia obisnuita. 

     Salerno a fost baza noastra. E un oras inghesuit si galagios, asa cum te-ai astepta in vecinatatea Napoli-ului. Dar curatel, chestie surprinzatoare. Luat in sine Salerno merita o zi, poate fi facut la pas si de neratat sunt catedrala unde sunt moastele Sf. Matei si graffiti-urile.

     Planul de care ne-am tinut a fost sa mergem o zi in Positano si o alta in Amalfi. De fiecare data am mers pe apa pentru ca sa evitam inghesuiala din trafic. Mie mi-a placut mai mult la Positano, l-am gasit mai fotogenic. Fetelor le-a placut mai mult in Amalfi, poate din cauza desertului urias de sorbetto di limone ambalat intr-o lamaie uriasa… In Amalfi sunt moastele Sf. Andrei. Inghesuiala de sfinti pe coasta amalfitana deci.

     A fost cu paste si pizza si pizza si paste. Si tot asa. Cu doza zilnica de gelato si un tiramisu pe care Mishu l-a declarat best ever. Mara a invatat surprinzator de repede cum sa se descurce de Halloween in Italia. Isi luase de acasa costum, la fata locului am investit intr-o galetusa portocalie si toata seara s-a fatait prin magazine cu copii de-ai locului zicand… dolcetto o scherzetto. La final a cerut un mojito non-alcoolic si a zis intelept: m-ati ajutat sa ma descurc, asa ca o sa impartim prada.

      La trei saptamani distanta inca mai reusesc sa accesez senzatii din excursia noastra si inca putin si incepe decembrie, asa ca anul asta poate-poate reusesc sa evit… the November blues. 

Watchtower of China

      

     In mine nu trezeste acelasi mix de emotii precum edit-ul despre Turcia, dar ca tehnologie se simte avansul catorva ani, iar tehnicile autorului progreseaza inca. 

Gradina din Bulgaristan si mici note de vacanta

      Anul 3 de nordul Bulgariei. Peisajul nu s-a schimbat prea mult. Slava Cerului! In Shabla a inceput o mica operatiune de asfaltat & pus borduri, dar cam atat. A aparut si o agentie imobiliara cu mesaje in engleza, asta poate fi un semn rau pe termen lung. Vom fugi mereu de betoane si aglomeratie, dar poate mai tine un pic…

     In weekend s-a aglomerat zdravan cu multi romani. 4 din 6 masini sunt inmatriculate in Romania, una singura e bulgareasca. Iar terasa la care ne mancam midiile proaspete si cascavalul pane nu stie sa se descurce intr-o sambata seara atat de aglomerata. Aglomeratie=neplacere.

     Lipsa pastelor fainoase mi se pare un mister greu de descifrat in continuare. Niciun meniu de restaurant local nu le ofera si un singur mini-supermarket din trei vizitate are un singur fel de paste vai mama lor. Care o fi treaba? Nationalism local culinar, boicot italienesc? L-am intrebat pe Tony anul trecut si mi-a zis ca bulgarii in general mananca paste… 

     Mi-am dat seama de ce anul acesta am facut doar cateva fotografii. Anul trecut apa marii era atat de rece incat… am avut tot timpul din lume, anul asta apa a fost perfecta asa ca… n-a fost timp de fotografii. 

     In schimb imi pusesem in gand sa studiez gradina casei in care stam. Si am facut asta, cate un pic in fiecare zi. Pentru ca mi se pare absolut senzational cate specii de plante se gasesc intr-un spatiu de 30x40m ingrijit de doi pensionari simpatici cu care ne intelegem prin semne amestecate cu o boaba de romana si alta de germana. Evident ca am folosit o aplicatie ca sa descopar ce si cum. Las mai jos un filmulet si lista completa cu ce am gasit cu mici comentarii:

     

Fig tree, Ficus carica, Smochin. 

European larch, Larix decidua, Larice aka Zada (conifer care-si pierde frunzele iarna)

English lavender, Lavandula angustifolia, Lavanda, de departe cea mai populara planta de aici

Oriental arbovitae, Platycladus orientalis, Tuia

Rosemary, Salvia rosmarinus, Salvie

Red raspberry, Rubus idaeus, Zmeura

Smooth hydrangea, Hydrangea arborescens, Hortensie neteda

Norway spruce, Picea abies, Molid norvegian

Sweet cherry, Prunus avium, Cires

Grape wine, Vitis vinifera, Vita de vie

English ivy, Hedera helix, Iedera

Zonal geranium, Pelargonium hortorum, Muscate

Wild geranium, Geranium maculatum, Ciocul berzei

Oleander, Nerium oleander, Leandru, pe roz si alb

Water minta, Mentha aquatica, Menta

Baby’s breath, Gypsophila paniculata, Floarea miresei aka Gipsarita

Nasturtium, Tropaeolum majus, Nasturel

Eastern prickly pear, Opuntia humifusa, Cactus Opuntia aka Cactus-pagoda aka Cactus-racheta

Common house leek, Sempervivum tectorum, Urechelnita (planta, da?)

Pink evening primrose, Oenothera speciosa, Primula de seara aka Luminita noptii

Spotted dead nettle, Lamium maculatum, Urzica moarta 

Coral lily, Lilium pumilum, Crin pumilum

Tiger lily, Lilium lancifolium, Crin tigru

China rose, Rosa chinensis, Trandafir chinezesc aka Trandafir japonez (la noi diferenta intre China si Japonia nu prea…)

Yaupon holly, Ilex vomitoria, Ilex

Showy stonecrap, Hylotelephium spectabile, Masa-raiului

Purpule bergenia, Bergenia purpurascens, Bergenia

Kiwi, Actinidia chinensis, Kiwi 

Creeping woodsorrel, Oxalis corniculata, Trifoi

Mandarin orange, Citrus reticulata, Mandarin

St. John’s wart, Hypericum perforatum, Sunatoare

Lemon, Citrus limon, Lamai

Lemon balm, Melissa officinalis, Roinita

Peach, Prunus persica, Piersic

New york aster, Symphyotricum novi-belgii, Aster

 Bay laurel, Laurus nobilis, Dafin

Shasta daisy, Leucanthemum maximum, Margareta

Paperflower, Bougainvillea glabra, Bujor

Sweet briar, Rosa rubiginosa, Maces

Hybrid tea rose, Rosa hybrida, Trandafir

Peruvian lily, Alstroemeria aurea, Alstroemeria

Pepper, Capsicum anuum, Ardei iute

Deodar cedar, Cedrus deodara, Cedru

Giant sequoia, Sequoiadendron giganteum, Sequoia

Common vervain, Verbena officinalis, Verbina

Lamb’s quarters, Chenopodium album, Spanac salbatic

Southern magnolia, Magnolia grandiflora, Magnolie

Pomegranate, Punica granatum, Rodie

Black chokeberry, Aronia melanocarpa, Aronia

Mexican fan palm, Washingtonia robusta, Palmier Washingtonia

Tomato, Solanum lycopersicum, Rosie

Spearmint, Mentha spicata, Menta

Apple, Malus pumila, Mar

Onion, Allium cepa, Ceapa

Apricot, Prunus armeniaca, Piersic

Oregano, Origanum vulgare, Oregano

Cucumber, Cucumis sativus, Castravete

Jujube, Ziziphus jujuba, Jujuba aka Maslinul dobrogean

Jade plant, Crassula ovata, Copacul banilor aka Arborele de jad

Dwarf palmetto, Sabal minor

Coatbuttons, Tridax procumbens

Japanese persimmon, Diospyros kaki, Kaki

Am consumat din gradina: zmeura, smochine, piersici, aronia, mere si struguri, rosii, castraveti si ardei. Ciresele erau duse demult, kaki si rodiile inca necoapte, de lamai nu m-am atins dintr-o mila poate exagerata. Kiwi e abia la inceput de drum, nici nu stiam ca e o planta agatatoare. Si tot mititel este si acest sequoia care va ajunge, peste multi multi ani, un gigant.

RoTur24

 

      Am prins canicula si ploi zdravene cu frig. Am avut dureri de spate, motiv pentru care am vazut mai mult berze si waze-ul in fata ochiilor in masina - Pishteshtii din Deal sunt localitatea cea mai amuzanta prin care am trecut. Am prins o cazare unde nu prea puteai dormi, la Sibiu, din cauza de trafic rutier intens si ferestre nema izolate. Infrastructura rutiera romaneasca e varza (am ratat la mustata Valea Oltului inchisa, ar fi fost bomboana de pe coliva) si uneori nu gaseai un restaurant decent pe o raza de 50km, dar turul romanesc din vara asta a insemnat si nisaiva experiente faine. Las mai jos pentru cand voi avea nevoie de o reimprospatare a memoriei.

     La Horezu maicutele inchisesera pravalia cu siropuri, naspa, dar am luat farfurii noi de lut din varf de deal, perfect.

     Mara a invatat sa puna apa in fluierul ei pasare nou-nout, ca sa sune cu adevarat grozav. La Tg. Jiu am bifat operele in aer liber ale lui Brancusi si ditamai Jiul.

     

     Am facut opriri la Pestera Bolii - nu are nicio legatura cu vreo boala, ci cu Bola, o familie de nobili maghiari care aveau in proprietate toata zona - si in Cheile Banitei - doar 250m de pereti de piatra, dar loc maxim instagramabil. Vara e o placere totala sa mergi cu picioarele prin apa de rau si, pe alocuri, sa-ti ajunga pana la genunchi.

     La Santa Marie Orlea domnul Nicu n-ar fi terminat cu legendele si istoria celei mai vechi biserici pictata la interior din tara, noroc cu Mara care i-a cerut detalii despre dinozauri. Si, uite asa, am ajuns si pe la Transylvania Dinosaur World. Era tarziu, era golas, plimbat, jucat, luat un tricou suvenir…

      Simeria pentru Parcul Dendrologic a devenit un labirint cu urzici si tantari atunci cand ne-am bagat pe tot felul de poteci nemarcate. Ne-am cam bucurat sa revenim apoi la rutele batatorite si usor de recunoscut din pozele de pe net.

     Apoi Biserica Sf. Nicolae din Densus, revazuta. Hmm… pentru mine s-a pierdut ceva din farmecul misterios al locului odata ce a redevenit o biserica ortodoxa “functionala”. De departe si din anumite unghiuri inca poti pacali in fotografie.

      Am avut o baza la Hunedoara, chiar in buricul orasului, unde seara se repeta acelasi playlist cu Celine Dion, Smiley si Shakira la fantanile muzicale. Pe Mara nu a deranjat-o. Am luat si cate un suvenir pe cap de turist de la magazinul Corvinului. Si desigur… Castelul. Probabil cea mai vizitata si vizitabila destinatie din tot turul nostru.

     Plus: Muzeul Aurului de la Brad, nu am poze cu foitele de aur, dar am cu cinematograful de vizavi, gazduit intr-o cladire care arata extraordinar. Mi-ar fi placut sa vad si interiorul. Alba Iulia pe ploaie si frig pentru Sala Unirii. Locul are feeling. Sibiu la pas si Gradina Zoologica.

     Am uitat de Deva. Vizitat rude si urcat cu monorailul in Cetate. Simpatic, dar infiorator din cauza soarelui dogoritor.

     Am ramas cu Oradea la datorii, dar ma gandesc deja ca s-ar pupa cu un city break.